De cele mai multe ori, pericolele nu sunt ascunse. Le vedem zilnic.
Scări alunecoase, colțuri dure, podele umede, zone aglomerate, obstacole pe traseu. Și totuși, continuăm să le ignorăm.
De ce?
Nu pentru că oamenii nu ar fi atenți sau responsabili, ci pentru că așa funcționează psihologia umană.
De ce oamenii subestimează pericolele din jur
Creierul nostru este programat să economisească energie. Nu poate fi permanent în stare de alertă, așa că învață să „filtreze” riscurile pe care le consideră familiare.
Problema apare atunci când pericolele devin parte din rutină.
1. Familiaritatea creează un fals sentiment de siguranță
Cu cât vedem un pericol mai des, cu atât ni se pare mai puțin periculos.
Acasă:
-
colțuri de mobilier
-
scări fără protecție
-
podele lucioase
La locul de muncă:
-
stâlpi neprotejați
-
muchii dure
-
trasee intens circulate
Subconștient, apare gândul:
„Am mai trecut pe aici de zeci de ori și nu s-a întâmplat nimic.”
2. Lipsa consecințelor imediate ne face să amânăm prevenția
Oamenii reacționează puternic doar la pericolele care produc un accident imediat.
Riscurile care „poate se întâmplă” sunt amânate.
De aceea:
-
măsurile de siguranță se iau după incident
-
soluțiile sunt considerate exagerate „până când e nevoie”
-
prevenția este percepută ca opțională
3. Supraîncrederea în propriul control
Mulți oameni cred:
-
„Sunt atent”
-
„Știu pe unde calc”
-
„Mă descurc”
Acasă, părinții se bazează pe supraveghere.
La muncă, oamenii se bazează pe experiență.
Realitatea este că majoritatea accidentelor se întâmplă exact în momentele de relaxare, nu de panică.
4. Normalizarea riscului
Când un pericol este prezent zilnic, el devine „normal”.
Exemple:
-
un prag peste care te-ai împiedicat de multe ori
-
o podea alunecoasă „doar când e ud”
-
un colț dur „pe care îl știe toată lumea”
În timp, riscul nu mai este perceput ca pericol, ci ca parte din decor.
De ce știm ce e periculos, dar nu acționăm
Cunoașterea riscului nu este suficientă.
Comportamentul uman este influențat mai mult de:
-
obișnuință
-
comoditate
-
lipsa unei consecințe imediate
De aceea, oamenii amână măsurile de siguranță chiar și atunci când știu că ar fi necesare.
Cum poate fi redus riscul, dincolo de atenție
Siguranța reală nu ar trebui să depindă exclusiv de:
-
atenție
-
memorie
-
vigilență constantă
Cele mai eficiente soluții sunt cele care funcționează pasiv, fără a cere un efort continuu din partea oamenilor.
Soluții care ajută oamenii să nu mai ignore pericolele
1. Protecții pentru colțuri și muchii
Colțurile dure sunt printre cele mai frecvent ignorate pericole, tocmai pentru că sunt mereu acolo.
Protecțiile pentru colțuri și muchii:
-
reduc impactul în cazul loviturilor
-
fac pericolul vizibil
-
transformă un risc ignorat într-un element sigur
2. Soluții antiderapante pentru suprafețe alunecoase
Podelele lucioase sau umede sunt acceptate ca „normale”, deși reprezintă un risc constant.
Soluțiile antiderapante:
-
reduc riscul de alunecare
-
nu schimbă comportamentul utilizatorului
-
funcționează permanent
3. Delimitări și marcaje vizuale
Atunci când o zonă nu este clar delimitată, creierul o percepe automat ca fiind sigură.
Marcajele și delimitările:
-
atrag atenția fără a fi agresive
-
ghidează comportamentul natural
-
reduc confuzia și rutina periculoasă
4. Bariere și separatoare fizice
Barierele sunt printre cele mai eficiente soluții de siguranță, deoarece nu pot fi ignorate ușor.
Ele:
-
limitează accesul în zone periculoase
-
reduc deciziile impulsive
-
funcționează chiar și atunci când atenția scade
Greșeli frecvente în abordarea siguranței
✖ bazarea exclusivă pe atenție
✖ amânarea măsurilor de prevenție
✖ tratarea siguranței ca pe un inconvenient
✖ intervenția doar după apariția unui accident
Ce ne arată psihologia siguranței
Un principiu simplu:
Oamenii nu ignoră pericolele intenționat. Ei se adaptează la ele.
De aceea, prevenția eficientă trebuie să fie:
-
vizibilă
-
intuitivă
-
integrată în mediul zilnic
Pericolele din casă și de la locul de muncă sunt adesea ignorate nu din neglijență, ci din obișnuință. Familiaritatea, rutina și falsa senzație de control ne fac să subestimăm riscurile reale.
Siguranța începe atunci când mediul este gândit astfel încât să reducă riscurile, fără a depinde exclusiv de atenția oamenilor.
Siguranța reală începe cu prevenția integrată în spațiul de zi cu zi.
Alege soluții care reduc riscurile înainte ca ele să devină probleme.
Citește și Siguranța Muncii În Construcții: Produse Și Bune Practici Care Salvează Vieți
